25/Iul/2008
toti
Copiii sunt mulți și frumoși. Din toate culorile și limbile pământului. Nu am văzut nici unul gras. Nici măcar unul. Ci zulufați, blonzi, negri, indieni, ruși, veseli, manierați, răsfățați. Și o să mai tot văd. Locuim într-un complex cu apartamente pentru studenți cu familii, apartamente spațioase și pline de copii. Ieri, Felix și-a făcut o prietenă. A doua. Pe prima o cheamă Lucy, are zece ani și cântă la pian. După ce termină de învățat o anume partitură dintr-un caiet de exercitii special, mama ei îi pune o stea pe caiet și îi dăruiește o figurină cu un compozitor celebru. Primul a fost Brahms, acum îl aștepta pe Mozart. Copiii sunt altfel aici. Sau sunt crescuți altfel.
[primul gând din chapel hill, nc]
3 comentarii :: Trimite un comentariu
daiana prundurel
…ce frumoasa, calma si linistita pare viata in alta parte…
31 Iul 2008
George Hari Popescu
Încă nu sunt graşi, dar au destul timp. Părinţii lor studenţi vor deveni părinţi nestudenţi şi le vor dispărea gîndurile ecologice. Ce crede Felix despre a doua lui prietenă? Şi cum se înţelege cu ele? Apropo, ele ştiu una de alta?
9 Aug 2008
monica
Daiana: Multumesc mult pentru urari. Viata e calma pana incepe scoala si se umplu blocul, parcarea, orasul. Frumos este ca sunt prea multe paduri ca sa le poti acoperi si pe ele.
George: Cu cea de-a doua prietena se intelege deocamata intr-un mod mai greu de pus in aplicare pentru noi, cei mari…Ea stie engleza, s-a nascut aici. El vorbeste in romana si repede-repede adauga in engleza ce a invatat pana acum. Incep vizitele! Bineinteles ca cele doua prietene nu stiu una de cealalta, dar cred ca banuiesc ceva.
9 Aug 2008
Raspunde la “toti”